OFIȚERAȘ s. m. (De obicei depreciativ) Diminutiv al lui ofițer (I 1). Fiică de arendaș, de – negustoraș, de funcționăraș, de avocățel, de ofițeraș. caragiale, o. iv, 101. Hm, ciudat om ofițerașul ăsta! p. constant, r. 188. Se ținea drept și cu umerii trași înapoi ca un ofițeraș în civil. vinea, l. i, 275. – PI.: ofițerași. – Ofițer + suf. -aș.