ogor sn [At: (a. 1600-1650) GCR I, 141/15 / Pl: ~oare / E: bg угар, srb ugar cf pn ugor, mg ugar] 1-2 (Îrg; șîs ~ bătrân) Pământ care nu a fost lucrat niciodată sau care a fost lăsat multă vreme nelucrat Si: țelină. 3 Teren arabil lăsat nelucrat și necultivat, de obicei timp de un an, și folosit în această perioadă ca pășune, pentru a obține în anii următori recolte mai bogate Si: pârloagă, (reg) obleagă, orpie, toloacă. 4 (Reg) Loc curățat de zăpadă, unde se hrănesc vitele. 5 (Reg) Pământ desțelenit, arat și semănat după ce a stat mai multă vreme nelucrat. 6-7 Bucată de pământ (cultivată sau) cultivabilă Si: țarină. 8 (Reg) Primă arătură care se face toamna sau primăvara cu mult înaintea lucrărilor de însămânțare Si: ogorât¹ (1). 9 Câmp semănat cu același fel de plante, de obicei cereale Si: lan. 10 (Reg) Vie. 11-12 Grădină (de zarzavat). 13-14 Strat (de legume). 15 (Reg) Loc de pe care s-au recoltat cerealele, mai ales porumbul. 16 (Mol) Fâșie îngustă de pământ cuprinsă între răzoare. 17 (Mol) Unitate de măsură agrară, a cărei valoare variază în funcție de localități.