OLOGI (-ogesc) I. vb. tr. A face olog: cît pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită (CRG.). II. vb. intr. 🩺 A deveni olog, a rămînea fără picioare: cînd doi inși răsucesc o ață, și unul șade jos, iar altul în picioare, cel care șade jos va ~ (GOR.); din care pricină ologesc vitele ce... se nutresc cu turte de aceste de cînepă (ION.); F: cînd țara n’are nici de unele, ologește repede (JIP.).