om-broască s. m. ♦ 1. (creație ad-hoc) Om cu aspect de broască ◊ „Maryan pictează oameni-broască, cu tichie ca a măscăricilor și a nebunilor din evul mediu, cu clopoței.” Cont. 19 X 62 p. 5. ♦ 2. Tehnician care lucrează sub apă ca un scafandru ◊ „Oamenii-broască pot coborî în adâncuri pentru a studia sedimentele de pe fundul mării, pot executa prospecțiuni geologice, studii de inginerie și arheologie.” Sc. 21 IX 75 p. 4; v. și 15 VI 80 p. 6 (din om + broască; sensul 2 după fr. homme-grenouille, it. uomo-rana; L 1955; DT)