OMAG subst. 1. Numele mai multor specii de plante erbacee otrăvitoare, din familia ranunculaceelor, cu frunzele spintecate și cu florile albastre, mai rar albe, purpurii sau galbene, care cresc prin păduri și regiunile de munte; rizomul acestora se întrebuințează în farmacologie; mărul-lupului, mierea-ursului. (Aconitum napellus, cernuum, moldavicum, variegatum etc.). cf. budai-deleanu, lex., baronzi, l. 139. Nu se mai sătura să-i admire... amărăciunea acelui viu sarcasm ce geruia sclipitor, mai rece decît omătul, mai tăios decit oțelul, mai înveninat decît omagul. m. i. caragiale, c. 64. După credința românilor bănățeni, spălarea capului cu leșie de omag... la sîn-Toader, nu numai că este bună, ci se crede că prin această spălare părul se conservă. MARIAN, S. R. ii, 65, cf. DDBF, CHELIE, R. M., brandza, fl. 10, grecescu, fl. 40. Se mai afumă cu omag pentru a îndepărta orice răutate din casă. n. leon, med. 54, cf. alexi, w., bianu, d. s., jahhesber. xvii, 132. Rădăcina de omeag se fierbe și cu zeama se spală pe cap. păcală, m. r. 265. Poate că sămînța rătăcită pe vînturi a vreunui soi de omag sau de holbură cu floarea ca un păhăruț de azur, va fi încolțit și înflorit cîndva pe locurile acestea. hogaș, dr. i, 47. Se topește într-o oală unt de oaie în care, se pune stirigoaie și omag. diaconu, p. 19, cf. ciaușanu, r. scut. 81. E bine să nu se întrebuințeze nici un leac care are în el omeag. voiculescu, l. 204, cf. bujorean, b. l. 387. Umblu... căuțînd două ierburi: omag și fumul-pămîntului. sadoveanu, o. xii, 47. Mînînc frunze și surcele Și cînt codrului cu jăle; Mînînc frunze și omag Și cînt codrului cu drag. șez. i, 290. În popor se crede că cel ce mînîncă omag se zăpăcește. șez. xv, 97. ♦ (Regional) Boală de oi care provine din păscutul ierbii amestecată cu omag (1) (Cîmpulung Moldovenesc). chest. v/15 supl. ♦ (Regional) Otravă. chest. v/3 supl., 49 supl., alr ii 6 302/250. ♦ (Regional) Denumire pe care o dau ciobanii creolinei (Hîngulești – Galați). chest. v/40 supl. 2. (Regional) Iarbă-mare (Inula. helenium). Cf. bujorean, b. l. 387. Buciumul de odolean Și proțiapul de omac Și boii, de ruji de mac. bîrlea, c. p. 112. 3. (Regional) Orbalț (Actaea spicata) (Nucșoara – Cîmpulung). alr ii 6301/784. – Și: omeag (accentuat: și omeag. coteanu, pl. 24), omeac (lb, polizu, lm, brandza, fl. 520, GRECESCU, FL. 40, 41, B1ANU, D. S., TDRG, jahresber. xvii, 132, dr. v, 556, șez.-xv, 97), omac (lb, polizu, lm, ddrf, brandza, fl. 520, BARCiANU, ALEXI, w., BIANU, D. S., BUJOREANU, B. L., CHEST. v166/90, ALR II 6 302/95; accentuat și omac COTEANU, pl. 24), homeag (alr ii 6 302/836) subst.; omeagă (ddfr) s. f. – Din v. sl. омѫтръ.