OMENOS, -OASĂ, omenosi., -oase, adj. Plin de omenie; blînd, bun, cumsecade, îngăduitor. Sanatoriul e curat și liniștit. Toți par a fi omenoși. C. PETRESCU, Î. II 236. Harap-Alb... samănăi a fi mult mai omenos, creangă, P. 210. Un stăpîn mai omenos, Care șede sus, dar ține cu norodul cel de jos! HASDEU, R. V. 116.