Definiția cu ID-ul 1380854:
Tezaur
OMUCIDERE s. f. Omor, asasinat. cf. man. sănăt. 14/21. Comit o omocidere. isis (1859), 1232/1, cf. barcianu, alexi, w. În Pripas nu se pomenise omucidere de cînd se ținea minte. rebreanu, i. 465, cf. iordan, l. r. 321. – pl.: omucideri. – Și: omocidere, omicidere (cr 1830, 721/42) s. f. – Om + ucidere. – Omicidere, cf. omicid.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de MARIA BULMAU
- acțiuni