OPINTIRE, opintiri, s. f. Acțiunea de a (se) opinti; sforțare, efort (pentru a împinge, a urni, a ridica etc.). Cu o opintire deznădăjduită, se sculă în picioare, răsturnînd scaunul. HOGAȘ, M. N. 148. El apucă perdeaua de un colț și o smînci cu o opintire îndărătnică, ca s-o tragă la sine. SLAVICI, N. II 187. Pe urmă, cu toate opintirile, bicele, strigătele, am început a merge. NEGRUZZI, S. I 307.