oportunitate s. f. Ocazie fericită, prilej favorabil ◊ „Oportunități de parteneriat” R.l. 949/93 p. 13. ◊ „Oportunități de afaceri” R.l. 1408/94 p. 4. ◊ „Premierul [...] pare decis să nu rateze nici o oportunitate de afirmare a imaginii sale publice.” R.l. 1472/95 p. 3 (din engl. opportunity, fr. opportunité, it. opportunità; reluarea sensului prezent în dicționarele românești din sec. XIX; R. Zafiu R.lit. 39/95 p. 11, de unde am preluat și citatele; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)