opreală sf [At: (a. 1633) MAG. IST. I, 208/27 / V: (îvr) ~ea / Pl: ~eli, (rar), ~ele / E: opri + -eală] 1 (Înv) Oprire (1). 2 (Îvp) Piedică în calea unei acțiuni Si: obstacol. 3 (Îvp) Interdicție. 4 (Ccr) Frână (la căruță, la car etc.). 5 (Înv, îe) A scoate (pe cineva) din ~ele A face pe cineva să-și piardă cumpătul. 6 (Îvp) Arest. 7 (Îvp) Arestare. 8 (Îvp) Perioadă de detenție.