OPRITURĂ, oprituri, s. f. (Regional) Porțiune dintr-o pădure de unde este interzis să se taie lemne. Pădurea cea maie, cu copacii ca butea de groși, a vîndut-o... iar acum a rămas numai o opritură. FILIMON, C. 130. ♦ Porțiune dintr-o pășune pe care n-au voie să pască vitele, fiind rezervată pentru cosit.