Definiția cu ID-ul 504208:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
opune (opun, opus), vb. – A (se) împotrivi. Lat. opponere (sec. XIX), adaptat la conj. lui pune. – Der. opozant, s. m., din fr. opposant; opoziți(un)e, s. f., din fr. opposition; opoziționist, adj., din fr. oppositionniste.