ORBITOR, -OARE, orbitori, -oare, adj. Care te orbește, care te face să nu poți privi cu ochii deschiși, care îți ia vederea. Grădinile risipeau... miresme și colori, intr-un soare orbitor și subt un cer de mătasă sinilie. SADOVEANU, Z. C. 269. Vechiul oraș domnesc... se arăta în lumina orbitoare, indistinct și risipit. GALACTION, O. I 346. ◊ Fig. O sală orbitoare de lux, oglinzi și lumini. CAMIL PETRESCU, T. II 255.