ORGANIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de un organ sau de un organism viu; propriu unui organ sau unui organism viu. Dereglare ~că. 2) Care ține de organizarea internă a unor ansambluri; care prezintă un întreg; unitar. Lege ~că. Unitate ~că. 3) Care rezultă din structura internă a unui lucru; esențial; intrinsec. 4) (despre relații, legături) Care este asemănător relațiilor interne dintre părțile componente ale unui organism; care este analog legăturii dintre părțile unui organism; indisolubil. Legătură ~că. 5) (despre substanțe, materii etc.) Care a rezultat din descompunerea organismelor vegetale și animale. ◊ Chimie ~că compartiment al chimiei care studiază hidrocarburile și derivatele lor. /<lat. organicus, fr. organique