*originár, -ă adj. (lat. originarius). Care se trage din, care are originea în: tutunu, popușoĭu și cartofiĭ îs originarĭ din America. Original, înăscut, din naștere: defect originar. Care exista la origine, primitiv: starea originară a limbilor. Adv. La origine, la început: oameniĭ n’aŭ fost originar maĭ bunĭ de cît astăzĭ.