ORIUNDE adv. În orice loc, pretutindeni. Fața ta iubită mi s-arătă oriunde. ALECSANDRI, P. A. 65. ◊ (Cu valoare de conjuncție; introduce o propoziție circumstanțială de loc) Nu-i mai întîlnea, oriunde i-ar fi căutat. CARAGIALE, O. III 61. Oriunde mergea, avea obicei să-și lege vaca dinapoia căruței. CREANGĂ, P. 115. Oriunde este plîns de despărțire, Cu-a sale aripi nădejdea aburește răcorire. CONACHI, P. 287.