Definiția cu ID-ul 504230:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ornic (ornice), s. n. – Ceas. Cuvînt artificial, folosit de unii scriitori mold. și impus prin etimologie populară, pornind de la ceasornic, considerat drept comp. din ceas-ornic și acesta din urmă ca der. din oră cu suf. -nic.