Definiția cu ID-ul 504232:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orologiu (orologii), s. n. – Ceas mare. Lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s. n. (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Gáldi 216).