Definiția cu ID-ul 504239:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ort (orți), s. m. – Ban, mai ales cu privire la monede vechi. Germ. Ort (Tiktin; Borcea 200), cf. mag., pol. ort (Gáldi, Dict., 180).