OSEBIT¹ adv. (Arhaizant și popular; mai ales în loc. prep.) Osebit de... = în afară de..., pe lîngă... Osebit de aceasta, mai veniră la mine doi creștini. GALACTION, O. I 257. Pe cît putea coprinde ochiul, nu se mai zărea împrejur nici o viață, osebit numai de vulturi care da roată pe cer. ODOBESCU, S. III 277. Abia se suise pe tron și primi silnice porunci... pentru plata darurilor obicinuite, osebit de alte cereri cu totul împrotivnice făgăduințelor date. NEGRUZZI, S. II 140. – Variantă: (învechit) usăbit (GORJAN, H. IV 37) adv.