OSTILITATE, ostilități, s. f. 1. Atitudine dușmănoasă; dușmănie, vrăjmășie. Nu mi-a spus o vorbă despre nevastă-mea și am respectat ostilitatea lor de totdeauna. CAMIL PETRESCU, U. N. 418. Ostilitatea Aglaiei se îndreaptă încet dar sigur în direcția lui Felix. CĂLINESCU, E. O. I 136. ◊ Loc. adv. Cu ostilitate = cu dușmănie, dușmănos. M-am îmbrăcat, tăcînd cu ostilitate. CAMIL PETRESCU, U. N. 211. 2. (La pl.) Operații militare întreprinse de trupele unor state care sînt în război. V. luptă. Îndată ce-au început ostilitățile, am intrat la o flotilă de aviație. SADOVEANU, P. M. 22. Acest document, eliberat cu două săptămîne mai-nainte de începerea primelor ostilități, limpezește următoarele interesante cestiuni. HASDEU, I. V. 234. ◊ Fig. (Glumeț) Ostilitățile se agravaseră, de cînd Ana, privilegiată, avea camera ei, aci, iar Costea rămăsese să suporte tovărășia fratelui mai mic. C. PETRESCU, C. V. 87.