otrățel sm [At: LB / V: (reg) ~reț~, ~roț~, otăț~ / E: ns cf mg atracél] (Bot) 1 Plantă erbacee cu tulpina ramificată și cu flori galbene, folosită în medicina populară Si: (reg) baranță (Onosma arenarium). 2 Limba-mielului (Borrago officinalis). 3 Limba-câinelui (Cynoglossum officinale). 4 Limba-boului (Anchusa officinalis). 5 (Reg) Buruiană cu frunze lungi și groase, cu flori roșii-violete. 6 (Reg; îc) ~ul-bălților (sau ~-de-baltă sau de-apă) Plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).