Definiția cu ID-ul 951933:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
otrățel, otrăței, s.f. – (bot.) Plantă erbacee acvatică, insectivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris). Semnalată în bălțile din depresiunea Maramureșului. – Cf. magh. atracél (Scriban, Șăineanu, DER, DEX, MDA).