OVĂZ, ovăzuri și oveze, s. n. 1. (Adesea cu sens colectiv) Plantă erbacee de nutreț din familia gramineelor, avînd paiul drept și inflorescența ramificată, rămurelele fiind terminate cu cîte un spiculeț (Avena sativa); fructul acestei plante. Tată-tău e dus la coasă, căci se scutură ovăzul cela pe jos. CREANGĂ, A. 62. Nu mă da, maică, pe deal, Că se face grîul rar. Ci mă dă, maică, pe șes, Că se face grîul des Și iarba numai ovăz! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 274. 2. Lanuri semănate cu ovăz. Vîntul iscă vechi aleanuri Prin ovezele sonore. BENIUC, V. 51. Din cauza inundării întregului șes cu ovăzuri, contururile priveliștii se rotunjeau. CĂLINESCU, B. O. I 104. La fîntînă-ntre oveze Se-ntîlnesc două neveste. BIBICESCU, P. P. 75. – Variantă: ovăs (EMINESCU, O. I 147) s. n.