2) oŭ, a oŭá v. tr. (d. subst. oŭ; pv. pg. ovar, sp. huevar). Fac oŭă: găina asta oŭă mult. V. refl. Fac oŭă: găina se oŭă. – Se întrebuințează, de ordinar, la pers. III. Dar într’o fabulă, de exemplu, putînd vorbi și găina, ar putea foarte bine să-ĭ zică cocoșuluĭ: eŭ oŭ, dar tu nu oĭ! Conjunctiv: să [se] oŭă.