panaghie sf [At: (a. 1645) ap. TDRG / V: (înv) ~ion sn, ~iu sn / Pl: ~ii / E: slv панагиꙝ, ngr παναγία] 1 (Art) Sfânta Fecioară. 2 (Pex) Iconiță cu chipul Fecioarei Maria. 3 (Pex) Iconiță cu Dumnezeu, Iisus Hristos, purtată de ierarhi pe piept Si: (grc) engolpion. 4 Ceremonie care se face pentru sfințirea pâinii în cinstea Maicii Domnului. 5 Parte din pâinea în cinci colțuri care se așază pe o măsuță înaintea icoanei Maicii Domnului. 6 Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri, în prima săptămână după Paști Vz anafură. 7 Prescură pe care preotul o ridică de pe masă, în timpul slujbei religioase făcute la patruzeci de zile după înmormântarea cuiva. 8 (Îe) A ridica (cuiva) ~ia A ucide pe cineva. 9 (Îae) A înjura. corectat(ă)