Definiția cu ID-ul 504447:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

panahidă (panahide), s. f. – Slujbă religioasă care se face la patruzeci de zile de la înmormîntare. Mgr. παννυχίδα „veghe” (Cihac, II, 681), cf. sl. panichida, sb. panahida (Vasmer, Gr., 109). Der. din ngr. πιναϰίδι „alfabet” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIV, 1037; Graur, BL, V, 72; cf. Gáldi, 207) e mai puțin probabilă. E dubletul lui panihidă, s. f. (înv., veghe).