papainog¹ sn [At: ISPIRESCU, ap. CADE / V: (reg) paipanoagă sf, paipan~ / Pl: ~oage / E: ns cf srb panoga „ciot”] (Mpl) 1 Fiecare dintre cele două prăjini, prevăzute cu câte un suport pe care se pun picioarele, cu care se umblă la înălțime, în locuri noroioase, prin ape mici etc. Si: cataligă, piciorong. 2-3 (Îljv) În ~oage (Care este) în echilibru nestabil. 4 (Reg; îe) A merge (sau a călca, a umbla) în ~oage A merge ca și când ar avea catalige. 5 (Reg; îe) A călca (sau a umbla) în ~oage A-și da aere. 6 (Reg; îe) A vorbi în ~oage A vorbi cu aroganță, de sus. 7 (Mun; Olt) Proptea.