Definiția cu ID-ul 1093015:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

paralelism (fr. parallélisme), figură care reprezintă repetarea, în succesiune paralelă, a unor funcții gramaticale, în propoziție sau frază: subiect – predicat / subiect – predicat; substantiv – atribut / substantiv – atribut; verb – complement / verb – complement etc. Așadar, după schema: AB / A’B’ etc. (R): „Trupu-i fără veșmânt nu ascunde nici una din desmierdările sale; gura-i zâmbește cu o trufașă nepăsare; păru-i în vițe unduioase, e ridicat cu o măiestrită eleganță sub podoaba artistică de pe creștet; brațul stâng [... ] ține un arc destins [...]. ” (Al. Odobescu) „Iată fecioara asta nu-i o ființă de rând; alcătuirea ei e menită să strălucească, sufletul ei să înflorească; și mă simt înjunghiată de durere înțelegând că tot ce are e zadarnic și tot ce poate fi nu va fi niciodată.” (M. Sadoveanu)