Definiția cu ID-ul 1181704:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARALELISM (< fr. parallélisme < gr. parallelismos; cf. gr. pará, alături și allélon, unul cu altul) Procedeu de compoziție prin care sînt puse în paralelă două idei, două sentimente, două aspecte, din realitate, prin construcții sintactice identice, procedeu specific poeziei orientale și celei populare, dar care apare și în poezia modernă. Paralelismul poate fi sinonimic, antonimic, acesta bazat pe scoaterea în evidență a contrastelor sau enumerativ, rezultat din prezentarea analitică a elementelor ce alcătuiesc un tablou. Ex. de paralelism sinonimic: Nu știu, soarele răsare, Ori mi-i bădița călare; Și se suie tot mai sus, Bădița pe deal s-a dus. (Poezie populară) Trecui Oltul jumătate, Ciocoii mă-ntreabă de carte, Eu le-arăt flinta la spate, Să citească, de se poate. Ex. de paralelism antonimic: Eu le spui că este goală, Dar ciocoii fug, să moară. Eu le spui că este seacă, Dar ciocoii fug, de crapă. (Poezie populară) Ex. de paralelism enumerativ: Suflă vîntul depe munți, Vine-mi dor dela părinți; Suflă vîntul depe brazi, Vine-mi dorul de la frați; Suflă vîntul de pe flori, Vine-mi dor de la surori; Suflă vîntul, iarba crește, Dorul mîndrei mă topește. (Poezie populară) Dintru început, paralelismul apare ca un procedeu literar, în care s-au inclus lucrări ca Viețile paralele de Plutarh, Alena și Sparta de Bossuet. În literatura noastră, un exemplu similar de paralelism îl constituie Paralelismu dintre limba română și italiană de I.H. Rădulescu.