parastas, parastase și (reg.) parastasuri s. n. 1. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea morților, care se face la 3, 9, 21 și 40 de zile, la 3, 6 și 9 luni de la înmormântare, apoi în fiecare an până la al șaptelea (v. și pomană, panahidă); p. ext. praznic făcut după o astfel de slujbă. 2. (Reg.) Sumă de bani care se dă unui preot pentru oficierea unui parastas (1). 3. (Pop.) Colac care se dă preotului la oficierea unui parastas sau a unui maslu ori persoanelor care au luat parte la un parastas. ♦ (Trans.) Colac folosit la îndeplinirea unor ritualuri de nuntă. [Var.: paraistas (pl. paraistasuri), părăistas, părăstas, părăștas s. n.] – Din sl. parastasŭ, gr. parastasis.