PARASTAS, parastase, s. n. (În ritualul creștin) Slujbă religioasă, făcută pentru pomenirea celor morți. Dacă-i fu soarta să piară, o să-i facem parastasele cuvenite. SADOVEANU, M. C. 127. ♦ Colacul folosit la slujba parastasului și care se dă preotului. Pe mese pun ulcioarele și lîngă fiecare ulcior se pune un parastas cu pom în el și încărcat de poame, lumini de ceară, covrigi și turte. MARIAN, NU. 746. – Variantă: (regional) părăstas (COȘBUC, P. II 254, CREANGĂ, A. 127) s. n.