parastas, parastase, s.n. – (bis.) Recviem, slujbă religioasă pentru pomenirea celor morți: „În seara a treia, înainte de înmormântare, se face o servire religioasă din partea preotului, numită parastas” (Bârlea, 1924, II: 472). – Din sl. parastasŭ (< ngr. parástasis „reprezentare”) (Scriban; Cihac, Vasmer. cf. DER; DEX, MDA).