PARAZĂPADĂ, parazăpezi, s. f. 1. (La pl.) Construcție (dig de pămînt, gard, zid etc.) sau plantație așezată lîngă o șosea sau o cale ferată în debleu pentru a împiedica înzăpezirea acestora. ♦ Mijloc de reținere și de repartizare uniformă a zăpezii pe semănături, constînd din panouri de scînduri, împletituri de nuiele sau din plantații. Am reținut zăpada pe semănături cu ajutorul parazăpezilor. Parazăpezile au fost făcute din tulpini de floarea-soarelui. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2862. 2. Mic grilaj metalic, așezat la marginea streșinii unei clădiri pentru a opri căderea zăpezii de pe acoperiș; opritor de zăpadă.