8 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARLAMENTARE, parlamentări, s. f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. – V. parlamenta.

PARLAMENTARE, parlamentări, s. f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. – V. parlamenta.

parlamentare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: parlamenta] 1 Purtare de tratative cu dușmanul, în vederea încheierii unui armistițiu, a păcii, a schimbului de prizonieri etc. 2 (Udp „cu”) Purtare de tratative pentru a ajunge la o înțelegere Si: negociere. 3 Purtare de discuții în legătură cu o anumită chestiune.

PARLAMENTARE s.f. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei; (spec.; la pl.) discuții, tratative în vederea încheierii unui acord, a unui armistițiu etc. [< parlamenta].

PARLAMENTA, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer.

PARLAMENTA, parlamentez, vb. I. Intranz. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere, a trata, a negocia; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). – Din fr. parlementer.

PARLAMENTAR1, -Ă, parlamentari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care ține de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o formă de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzanțelor din parlament; p. ext. care este de o politețe rigidă; ceremonios, protocolar. II. S. m. Membru al unui parlament. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.

PARLAMENTAR1, -Ă, parlamentari, -e, adj., s. m. I. Adj. 1. Care ține de parlament, privitor la parlament; din parlament. ♦ (Despre o formă de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. 2. Conform uzanțelor din parlament; p. ext. care este de o politețe rigidă; ceremonios, protocolar. II. S. m. Membru al unui parlament. – Din fr. parlementaire, it. parlementario.

PARLAMENTAR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario.

parlamenta vi [At: BĂLCESCU, M. V. 174 / Pzi: ~tez / E: fr parlementer] 1 A duce tratative cu dușmanul, în vederea încheierii unui armistițiu, a păcii, a schimbului de prizonieri etc. 2 (Udp „cu”) A duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere Si: a negocia, a trata. 3 (Pex; irn) A discuta cu cineva despre o anumită chestiune.

parlamentar2, ~ă [At: PIRAMIDA, 16/8 / V: (înv; 1) ~riu / Pl: ~i, ~e / E: fr parlamentaire] 1 sm Persoană delegată pentru a duce tratative de armistițiu, de pace etc. cu inamicul Si: delegat, sol, trimis. 2-4 a Care ține de acțiunea de a parlamenta (1-3). 5-7 a Privitor la acțiunea de a parlamenta (1-3). 8 a (Îs) Steag ~ Steag alb arborat de o solie.

parlamentar1, ~ă [At: CR (1830), 181/1 / V: (îvr) ~lem~ / Pl: ~i, ~e / E: fr parlementaire] 1-3 a Care aparține parlamentului (4-6). 4-6 a Privitor la parlament (4-6). 7-9 a Din parlament (4-6). 10-12 a Care are loc în parlament (4-6). 13 a (D. o formă de stat) Cu parlament (4). 14-16 a Conform uzanțelor din parlament (4-6). 17 a (Pex) Care este de o politețe riguroasă și rigidă Si: ceremonios, convențional, protocolar. 18 sf (Fam; irn) Ceartă. 19 smf Membru al parlamentului (4) Si: deputat, senator.

parlementar, ~ă a vz parlamentar1

PARLAMENTAR2, -Ă, parlamentari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario.

PARLAMENTA, parlamentez, vb. I. Intranz. A discuta despre o chestiune, pentru a ajunge la o înțelegere, a duce tratative. Muncitorii din stradă parlamentează. Vor să intre în sală și să țină o întrunire. PAS, Z. IV 55. Sînt în stare să parlamenteze pentru găzduirea într-un bordei de troglodiți. SADOVEANU, Z. C. 9. ♦ A avea convorbiri, a trata cu dușmanul (în vederea încheierii unui armistițiu, a păcii, a schimbului de prizonieri etc.). În a patra zi turcii încep a parlamenta. HASDEU, I. V. 162. Comandantul castelului... desperă de a se mai putea apăra și dete tristul semn că voiește a parlamenta și a se preda. BĂLCESCU, O. II 131.

PARLAMENTAR 1, parlamentari, s. m. 1. (În unele țări) Membru al parlamentului (deputat sau senator). 2. (Învechit) Persoană delegată (de una din părți) pentru a duce cu inamicul tratative de armistițiu, de pace; sol. Parlamentarul se duse. Asaltul începu. NEGRUZZI, S. I 173.

PARLAMENTAR2, -Ă, parlamentari, -e, adj. 1. Care ține de parlament, al parlamentului, de (sau din) parlament. Am mai identificat o persoană destul de inteligentă pentru a se lăsa convinsă. de sprijinul pe care îl poate aduce majorității parlamentare un element valoros. C. PETRESCU, A. 423. Auzim necontenit vorbindu-se de guvernul constituțional, de formele și uzanțele regimului parlamentar. KOGĂLNICEANU, S. A. 132. ◊ Dezbateri parlamentare v. dezbatere. Imunitate parlamentară v. imunitate. ♦ (Despre o formă de stat) în care puterea este deținută de parlament. În Soviete, Lenin a văzut acea formă superioară de organizare politică menită să înlocuiască republica parlamentară și să îndeplinească sarcinile dictaturii proletariatului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 4, 2/2. 2. (Rar) Conform uzanțelor din parlament, potrivit unei politețe rigide. Îngăduiți-mi, îi spuse căminarul, cu o afectare oarecum parlamentară, să nu fiu de această părere. CAMIL PETRESCU, O. I 305.

PARLAMENTA vb. I. intr. A duce discuții și a face propuneri pentru a ajunge la o înțelegere. [< fr. parlementer, it. parlamentare].

PARLAMENTAR, -Ă adj. 1. Care aparține parlamentului, privitor la parlament, organizat pe baza unui parlament. 2. Potrivit uzanțelor admise în parlament. // s.m. Membru al parlamentului. [Cf. fr. parlementaire].

PARLAMENTA vb. intr. a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. (< fr. parlementer)

PARLAMENTAR, -Ă I. adj. 1. referitor la parlament. ♦ regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului. 2. potrivit uzanțelor admise în parlament. 3. referitor la acțiunea de a parlamenta. II. s. m. 1. membru al parlamentului. 2. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic. (< fr. parlementaire, it. parlamentario)

A PARLAMENTA ~ez intranz. A purta discuții (cu partea adversă) în vederea stabilirii unei înțelegeri; a duce tratative; a negocia; a trata. /<fr. parlementer

PARLAMENTAR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de parlament; propriu parlamentului. Dezbateri ~e.Imunitate ~ă privilegiu acordat membrilor unui organ legislativ de a nu putea fi arestați sau judecați fără consimțământul acestui organ. 2) Care are la bază un parlament. Republică ~ă. /<fr. parlementaire, it. parlementario

PARLAMENTAR2 ~i m. Membru al parlamentului. /<fr. parlementaire, it. parlementario

parlamentà v. 1. a face și a asculta propuneri pentru încetarea ostilităților; 2. fig. a fi pe cale de înțelegere.

parlamentar a. 1. ce ține de parlament: regim parlamentar; 2. fig. conform uzurilor parlamentare, convenabil: acest limbaj nu e parlamentar. ║ m. cel ce în timp de răsboiu se prezentă inimicului cu condițiuni de pace.

*parlamentár, -ă adj. (fr. parlementaire). De parlament, al parlamentuluĭ: tradițĭunĭ parlamentare, regim parlamentar. Fig. Conform uzurilor parlamentare, convenient, politicos: cuvinte parlamentare. Propriŭ unuĭ parlamentar, unuĭ sol: steag parlamentar. Guvern parlamentar, aĭ căruĭ miniștri îs răspunzătorĭ înaintea parlamentuluĭ. S. m. Deputat orĭ senator: un parlamentar vechĭ. Sol, delegat trimes la dușman ca să propună ceva orĭ să ducă un răspuns. Adv. În mod parlamentar, convenient: a vorbi parlamentar.

*parlamentéz v. intr. (fr. parlamenter). Discut cu dușmanu relativ la o convențiune pentru predarea uneĭ cetățĭ, p. încheĭerea unuĭ armistițiŭ ș. a. Fig. Deliberez, discut pentru o înțelegere oare care: nu maĭ parlamenta atîta!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parlamentare s. f., g.-d. art. parlamentării; pl. parlamentări

parlamentare s. f., g.-d. art. parlamentării; pl. parlamentări

parlamentare s. f., g.-d. art. parlamentării; pl. parlamentări

parlamenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parlamentez, 3 parlamentea; conj. prez. 1 sg. să parlamentez, 3 să parlamenteze

parlamentar adj. m., s. m., pl. parlamentari; adj. f., s. f. parlamenta, pl. parlamentare

parlamenta (a ~) vb., ind. prez. 3 parlamentea

!parlamentar adj. m., s. m., pl. parlamentari; adj. f., s. f. parlamentară, pl. parlamentare

parlamenta vb., ind. prez. 1 sg. parlamentez, 3 sg. și pl. parlamentea

parlamentar (de parlament, privitor la parlament) adj. m., s. m., pl. parlamentari; f. sg. parlamentară, pl. parlamentare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARLAMENTA vb. a negocia, a trata. (A ~ cu partea adversă.)

PARLAMENTAR adj., s. 1. adj. (POL.) legislativ, legiuitor. (Organ ~.) 2. s. (POL.) congresman. (În unele state, ~ ul se numește congresman.) 3. s. (MIL., POL.) (înv.) solitor. (Au trimis un ~ în tabăra adversă.) 4. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~.)

PARLAMENTA vb. a negocia, a trata. (A ~ cu partea adversă.)

PARLAMENTAR adj., s. 1. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~.) 2. s. (înv.) solitor. (Au trimis un ~ în tabăra adversă.)

Intrare: parlamentare
parlamentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parlamentare
  • parlamentarea
plural
  • parlamentări
  • parlamentările
genitiv-dativ singular
  • parlamentări
  • parlamentării
plural
  • parlamentări
  • parlamentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: parlamenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parlamenta
  • parlamentare
  • parlamentat
  • parlamentatu‑
  • parlamentând
  • parlamentându‑
singular plural
  • parlamentea
  • parlamentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parlamentez
(să)
  • parlamentez
  • parlamentam
  • parlamentai
  • parlamentasem
a II-a (tu)
  • parlamentezi
(să)
  • parlamentezi
  • parlamentai
  • parlamentași
  • parlamentaseși
a III-a (el, ea)
  • parlamentea
(să)
  • parlamenteze
  • parlamenta
  • parlamentă
  • parlamentase
plural I (noi)
  • parlamentăm
(să)
  • parlamentăm
  • parlamentam
  • parlamentarăm
  • parlamentaserăm
  • parlamentasem
a II-a (voi)
  • parlamentați
(să)
  • parlamentați
  • parlamentați
  • parlamentarăți
  • parlamentaserăți
  • parlamentaseți
a III-a (ei, ele)
  • parlamentea
(să)
  • parlamenteze
  • parlamentau
  • parlamenta
  • parlamentaseră
Intrare: parlamentar (adj., diplom.)
parlamentar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parlamentar
  • parlamentarul
  • parlamentaru‑
  • parlamenta
  • parlamentara
plural
  • parlamentari
  • parlamentarii
  • parlamentare
  • parlamentarele
genitiv-dativ singular
  • parlamentar
  • parlamentarului
  • parlamentare
  • parlamentarei
plural
  • parlamentari
  • parlamentarilor
  • parlamentare
  • parlamentarelor
vocativ singular
plural
Intrare: parlamentar (adj., legisl.)
parlamentar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parlamentar
  • parlamentarul
  • parlamentaru‑
  • parlamenta
  • parlamentara
plural
  • parlamentari
  • parlamentarii
  • parlamentare
  • parlamentarele
genitiv-dativ singular
  • parlamentar
  • parlamentarului
  • parlamentare
  • parlamentarei
plural
  • parlamentari
  • parlamentarilor
  • parlamentare
  • parlamentarelor
vocativ singular
plural
parlementar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: parlamentar (s.m., ales)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parlamentar
  • parlamentarul
  • parlamentaru‑
plural
  • parlamentari
  • parlamentarii
genitiv-dativ singular
  • parlamentar
  • parlamentarului
plural
  • parlamentari
  • parlamentarilor
vocativ singular
  • parlamentarule
  • parlamentare
plural
  • parlamentarilor
Intrare: parlamentar (s.m., delegat)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parlamentar
  • parlamentarul
  • parlamentaru‑
plural
  • parlamentari
  • parlamentarii
genitiv-dativ singular
  • parlamentar
  • parlamentarului
plural
  • parlamentari
  • parlamentarilor
vocativ singular
  • parlamentarule
  • parlamentare
plural
  • parlamentarilor
parlamentariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: parlamentară (aleasă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parlamenta
  • parlamentara
plural
  • parlamentare
  • parlamentarele
genitiv-dativ singular
  • parlamentare
  • parlamentarei
plural
  • parlamentare
  • parlamentarelor
vocativ singular
  • parlamenta
  • parlamentaro
plural
  • parlamentarelor
Intrare: parlamentară (delegată)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parlamenta
  • parlamentara
plural
  • parlamentare
  • parlamentarele
genitiv-dativ singular
  • parlamentare
  • parlamentarei
plural
  • parlamentare
  • parlamentarelor
vocativ singular
  • parlamenta
  • parlamentaro
plural
  • parlamentarelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parlamentare, parlamentărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a parlamenta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi parlamenta DEX '09 DEX '98 DN

parlamenta, parlamentezverb

  • 1. A duce tratative cu partea adversă pentru a ajunge la o înțelegere; a discuta cu cineva despre o anumită chestiune (litigioasă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Muncitorii din stradă parlamentează. Vor să intre în sală și să țină o întrunire. PAS, Z. IV 55. DLRLC
    • format_quote Sînt în stare să parlamenteze pentru găzduirea într-un bordei de troglodiți. SADOVEANU, Z. C. 9. DLRLC
    • format_quote În a patra zi turcii încep a parlamenta. HASDEU, I. V. 162. DLRLC
    • format_quote Comandantul castelului... desperă de a se mai putea apăra și dete tristul semn că voiește a parlamenta și a se preda. BĂLCESCU, O. II 131. DLRLC
etimologie:

parlamentar, parlamentaadjectiv

  • 1. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. DEX '09 MDN '00
etimologie:

parlamentar, parlamentaadjectiv

  • 1. Care ține de parlament, privitor la parlament; din parlament. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Am mai identificat o persoană destul de inteligentă pentru a se lăsa convinsă... de sprijinul pe care îl poate aduce majorității parlamentare un element valoros. C. PETRESCU, A. 423. DLRLC
    • format_quote Auzim necontenit vorbindu-se de guvernul constituțional, de formele și uzanțele regimului parlamentar. KOGĂLNICEANU, S. A. 132. DLRLC
    • 1.1. Dezbateri parlamentare. DLRLC
    • 1.2. Imunitate parlamentară. DLRLC
    • 1.3. (Despre o formă de stat) Cu parlament, bazat pe parlament. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În Soviete, Lenin a văzut acea formă superioară de organizare politică menită să înlocuiască republica parlamentară și să îndeplinească sarcinile dictaturii proletariatului. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 4, 2/2. DLRLC
      • 1.3.1. Regim parlamentar = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului. MDN '00
  • 2. Conform uzanțelor din parlament. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. prin extensiune Care este de o politețe rigidă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îngăduiți-mi, îi spuse căminarul, cu o afectare oarecum parlamentară, să nu fiu de această părere. CAMIL PETRESCU, O. I 305. DLRLC
etimologie:

parlamentar, parlamentarisubstantiv masculin
parlamenta, parlamentaresubstantiv feminin

  • 1. Membru al unui parlament. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

parlamentar, parlamentarisubstantiv masculin
parlamenta, parlamentaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană delegată să ducă tratative. DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: sol
    • format_quote Parlamentarul se duse. Asaltul începu. NEGRUZZI, S. I 173. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.