pasivism sn [At: CV 1949, nr. 1, 26 / Pl: (rar) ~e / E: pasiv + -ism] 1-7 (Rar) Pasivitate (1-7). 8 (Rar) Tendință spre pasivitate. 9 (Spc) Tactică politică adoptată în 1869 la conferința de constituire a Partidului Național Român din Transilvania, prin care membrii acestui partid, nerecunoscând dualismul austro-ungar și alipirea Transilvaniei la Ungaria, au hotărât să boicoteze alegerile și viața parlamentară din Ungaria.