pastoral, ~ă [At: (a. 1812) IORGA, S. D. XII, 18 / V: (înv) ~liș / Pl: ~i, ~e / E: lat pastoralis, fr pastoral, ger pastoralisch, it pastorale] 1-2 sf, a (Parte a teologiei) care inițiază pe preoți în problemele conducerii bisericești și religioase. 3 a (Înv) Care se referă la pastori. 4 a (Înv) De pastor. 5 a (Înv) Caracteristic pastorilor. 6 a (Înv) Care aparține pastorilor. 7 a (Pgn) Care se referă la preoți Si: preoțesc. 8 a (Pgn) Care aparține preoților Si: preoțesc. 9 a (Pex) Episcopal. 10 sf (Ccr) Mesaj al unui arhiereu, episcop, mitropolit, patriarh, adresat preoților și credincioșilor cu ocazia marilor sărbători religioase sau a unor evenimente importante. 11 a Care aparține păstorilor Si: ciobănesc, păstoresc. 12 a Privitor la păstori Si: ciobănesc, păstoresc. 13 a Specific păstorilor Si: ciobănesc, păstoresc. 14 a De păstor Si: ciobănesc, păstoresc. 15 a (Pex) De la țară Si: câmpenesc, rustic, țărănesc. 16-17 sf, a (Operă literară sau fragment literar) care prezintă în mod idilic viața păstorilor sau a țăranilor în general Vz bucolic, eglogă, idilă, idilic. 18-19 sf, a (Lucrare muzicală) care evocă crâmpeie din viața păstorească sau țărănească. corectat(ă)