pataramă sf [At: GORJAN, H. IV, 102/7 / V: (îrg) pătăr~, (reg) ~ma / Pl: ~me, (înv) pătărămi / E: cf pătăranie] 1-2 (Îrg) Întâmplare (neplăcută). 3-4 (Îe) A da (sau a cădea) în (sau a ajunge, a gusta) ~ma cuiva A o păți la fel cu altcineva. 5 (Îe) A ști ~ma cuiva A cunoaște firea, obiceiurile, cusururile cuiva Si: (reg) a ști moarea cuiva. 6 (Îdt) Năsălie.