Pavel (†67 d. Hr.), sfânt, apostol, cel mai mare propovăduitor al învățăturii lui Iisus, supranumit apostolul neamurilor, n. la Tars, în Cilicia. Inițial ucenic al marelui învățat Gamaliel, devine fariseu și aprig prigonitor al creștinilor. Se convertește pe drumul Damascului, unde i s-a arătat Iisus. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbându-i numele din Saul în Pavel. După o perioadă de trei ani în Arabia, merge în Antiohia Siriei, de unde întreprinde cele trei călătorii misionare – în Cipru, Asia Mică, Pamfilia, Frigia, Galatia, Macedonia, Tesalia și Ahaia (Grecia) – după care urmează captivitatea din Cezareea și Roma din anii 61-63. A scris și 14 epistole, ultima (Epistola a doua către Timotei) fiind considerată testamentul său spiritual, scrisă în a doua sa captivitate de la Roma. Este martirizat în timpul împăratului Nero prin decapitare, ca cetățean roman, în același timp cu Petru, care a fost răstignit. Bis. îl sărbătorește la 29 iulie.