Definiția cu ID-ul 926887:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PA s. f. 1. Acțiunea de a păzi; mijloc prin care se asigură păzirea; (concretizat) persoană sau grup de persoane însărcinate să păzească; paznic, gardă, escortă. Se plimbaseră de mici sub bună pază. CARAGIALE, O. III 93. Paza granițelor în vechime era foarte strașnică. BĂLCESCU, O. I 23. Mergea cu pază bună În acel drum. PANN, P. V. II 39. ◊ Loc. adj. și (mai ales pe lîngă verbul «a sta») loc. adv. De pază = însărcinat cu paza, de gardă. Ați pus oameni de pază la toate magaziile? DEMETRIUS, C. 58. Se știe că inamicul are posturile de pază dincoace, spre noi, în cîmpie. CAMIL PETRESCU, U. N. 309. Stătu de pază o bună bucată de timp. ISPIRESCU, L. 109. [Ciuta] nici nu păștea, nici apă nu bea, ci se strejuia Și de pază-mi sta. TEODORESCU, P. P. 60. ◊ Loc. prep. (În construcție cu verbele «a lua», «a da», «a lăsa», «a fi», «a se afla») În paza (cuiva) = în seama, în grija, sub supravegherea (cuiva). Ia-mă în paza ta! CARAGIALE, O. III 81. Pornește spre casă urmat de cîțiva ostași, în paza cărora l-a dat împăratul pînă a doua zi, să vadă ce poate fi una ca asta? CREANGĂ, P. 84. A da oile în paza lupului v. lup. 2. Atenție, luare-aminte, prudență. Paza bună trece primejdia rea. SANDU-ALDEA, U. P. 26. Vaporul merge mai încet, mai cu pază. Patru oameni stau la roata de la cîrmă. VLAHUȚĂ, O. A. 407.