peasnă sf [At: PALIA (1581), ap. DHLR II, 521 / V: pesnă / Pl: ~ne și pesne / E: slv пѣснь] (Înv) 1 (Bis) Psalm. 2 Imn. 3 (Pgn) Cântec.

peasnă f. cântare bisericească. [Slav. PIESNĬ, imn].

peásnă, V. pesnă.

pesnă sf vz peasnă

pésnă și (vechĭ) peásnă f., pl. e (vsl. pĭesnĭ, cîntec, d. pĭeti-poĭon, a cînta; rus. pĭesnĭ). Odă, diviziunea uneĭ cîntărĭ bisericeștĭ, ca canoanele utreniiĭ. V. și stare.

peasnă (-esne), s. f. – Cîntec, imn religios. – Var. pesnă. Sl. pĕsnĭ (Tiktin).

peasnă v. odă (2).

peasnă, peasne și pesne s. f. Imn bisericesc, cântare bisericească, alcătuită din șase până la nouă tropare identice cu primul tropar (în ceea ce privește numărul silabelor și locul accentelor), care servește ca model celorlalte strofe din odă și care se numește irmos sau catavasie; odă. [Var.: pesnă s. f.] – Din sl. pesnŭ.

pesnă s. f. v. peasnă.

peasnă, peasne, și pesne, s.f. (înv.) imn, cântare bisericească.