pedepsit, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 323 / V: (reg) ~dăs~^[1] / Pl: ~iți, ~e / E: pedepsi] 1 a (Înv) învățat. 2 a (Înv) Educat. 3 a (Înv) Instruit. 4-5 smf, a (Om) căruia i se aplică o pedeapsă (4) pentru o greșeală, o infracțiune săvârșită Si: condamnat, osândit, (îrg) judecat, (înv) certat. 6 a (Pex) Care este supărat, nemulțumit. 7 a (Înv) Care are de îndurat o suferință fizică sau morală. 8 a (Trs; îf pedăsit) Obosit.