péle (est) și pĭele (vest) f., pl. peĭ, pĭeĭ, gen. peliĭ, pĭeliĭ (lat. pĕllis, pele; vgr. pélla, germ. fell; it. pelle, pv. pel, fr. peau, sp. piel, pg. pelle). Membrana care acopere corpu omuluĭ și al multor animale (mamifere, păsărĭ, peștĭ fără solzĭ, reptile). Pele jupuită de pe un animal și lucrată orĭ nu: pele de căprioară. În pelea goală, absolut nud. A da pelea popiĭ, a muri (pin aluz. la un vechĭ obiceĭ de a da popiĭ capu și pelea oiĭ tăĭate p. comîndare). A face cuĭva pe pele, a-l învăța minte făcîndu-l să sufere ceva. A nu încăpea în pele de bucurie, de grăsime, a fi foarte vesel, foarte gras. A răbda în pelea ta, a răbda în tăcere. A-țĭ pune pelea la saramură, a te supune uneĭ marĭ suferințe p. un scop. A intra cuĭva pe supt pele, a i te face foarte simpatic. Pelea draculuĭ, un fel de percalină maĭ groasă din care Jidaniĭ habotnicĭ îșĭ fac halate: a scutura unuĭ Jidan pelea draculuĭ (a-l bate cu bățu).