PENAJ, penaje, s. n. 1. Totalitatea penelor unei păsări. I se ridicau furiile valuri-valuri, ca penajul curcanului. VORNIC, P. 206. Un cucoș [de munte] se rotește jos. Flacăra primăverii lucrează în ființa lui, îl face să-și desfășure penajul, să-și sticlească pieptul metalic. SADOVEANU, V. F. 58. 2. Mănunchi de pene (colorate) servind ca podoabă la un chipiu de uniformă, la un coif etc. Soldații aveau chipiul cu penaj... arma, cartușiera, sacul de pesmeți și bidonul. SANDU-ALDEA, U. P. 128.