peníță f., pl. e (dim. d. pană, peană). Lamelă metalică supțire cu care, după ce se întinge în cerneală, se scrie, astăzĭ în locu vechiĭ pene de gîscă (inventată de Francezu Thévenot și industrializată de Englezu Wise pe la 1790. Dar adevărata eĭ răspîndire a început la 1832). Colilie, o plantă. Altă plantă, numită și mălura bălțiĭ și prisnel (myriophyllum [spicatum și verticillatum]), care face florĭ albicĭoase dispuse în spice și crește pin apele stătătoare adîncĭ.