PEREGRINARE, peregrinări, s. f. Acțiunea de a peregrina; călătorie lungă, prin locuri depărtate. Ai ajuns la un liman, după ani de peregrinare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 164. Hoinăreală. Ar fi voit să ajungă acasă, să doarmă, punînd capăt peregrinărilor. ARDELEANU, D. 167.