PERFECȚIONA, perfecționez, vb. I. Tranz. A face mai bun, a îmbunătăți calitativ; a desăvîrși. Omenirea evolua încet, transformîndu-se pe măsură ce-și perfecționa uneltele. BOGZA, M. S. 61. ◊ Refl. (Despre oameni) A-și ridica nivelul cunoștințelor pe baza studiului și a experienței practice, a-și dezvolta însușirile; a-și aprofunda și desăvîrși cunoștințele într-un domeniu, într-o specialitate. Oamenii cresc și se perfecționează în procesul muncii creatoare. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 5, 72. [Despot] se perfecționează în limbile latină, italiană și spaniolă. ALECSANDRI, T. II 48. – Pronunțat: -ți-o-.