PERIURBAN, -Ă adj. situat în jurul unui oraș. (< fr. périurbain)

periurban, -ă adj. Situat în imediata apropiere a unui oraș ◊ „O nouă «geografie» periurbană” R.l. 21 V 80 p. 1 (din fr. périurbain; PR 1966)

periurban adj. m., pl. periurbani; f. sg. periurbană, pl. periurbane

PERIURBÁN (< peri- + urban) adj. Situat la periferia unui oraș, în aria de influență imediată a orașului respectiv. Sin. preorășenesc. ◊ Arie (zonă) p. = areal care înconjură un oraș, cuprinzând localități, terenuri agricole, obiective industriale, comerciale, recreative etc. strâns legate de activitățile din orașul respectiv; beneficiază, de obicei, de o rețea amplă de căi de comunicație, care asigură o legătură rapidă cu orașul. Extinderea sa variază foarte mult, în funcție de importanța orașului respectiv și de infrastructura activităților de transport (adesea prezentând prelungiri pe direcția principalelor căi de comunicație). Tradițional, o arie din care se recrutează forța de muncă și în care se obțin produse agricole cerute pe piața orașului (îndeosebi legume și zarzavaturi, lapte, ouă, flori tăiate); în prezent constituie și o supapă pentru descongestionarea spațiului urban, prin construirea de locuințe, adesea cu un grad ridicat de confort, pentru populația orășenească, mari obiective industriale, complexe comerciale, dotări moderne pentru activități recreaționale.