permisiune (lat. permissio „concesie”, „predare”), figură dialogistică prin care vorbitorul mărturisește că se află cu totul la discreția preopinentului, supus voinței lui, fie pentru a-l înduioșa, fie pentru a-l face să înțeleagă cât e de odios (P). Ca exemplu, Lefranc (p. 72) citează din Atrée el Thyeste de Crébillon „versurile în care Thyeste se adresează fratelui său, după ce recunoscuse sângele propriului său fiu în cupa pe care acest monstru i-o pregătise”