PERPETUA, perpetuez, vb. I. Tranz. A face să dureze mereu sau timp îndelungat; a transmite (din generație în generație, din veac în veac). Nerecunoscătorii confrați n-au avut curajul să-i perpetueze memoria. ANGHEL, PR. 108. ◊ Refl. pas. O asemenea ordine se perpetuase, mai cu seamă la vecinii noștri unguri și poloni. HASDEU, I. V. 145. – Prez. ind. pers. 3 și: perpetuă (ODOBESCU, S. I 198).